Uitandu-ma in portofel la putinii bani de care dispun am inceput sa fac niste calcule sa vad cati se duc pe tigari.

Am constatat ca as putea economisi o “avere” renuntand la fumat asa ca nu mi-am mai cumparat tigari.

Incetul cu incetul “foamea” a crescut… Am inceput sa consum cam toata mancarea din casa, dar fara niciun efect.

Asa ca dupa ceea ce mi s-a parut o vesnicie (trecusera de fapt 2 ore) am cedat.

Poate unii se asteptau la faze gen American Pie sau alte astfel de filme tampite cu studenti.

Alti boboci poate se asteptau sa faca scoala serioasa, sa aiba sansa sa se implice in proiecte stiintifice interesante.

Dar ce pot sa spun, cam asta este studentia:

Visam ca voi construi roboti…

Acum insa, stiu ce-mi rezerva viitorul.

Pff… Nu am dormit, tremur tot de la cafea si din toate formulele si circuitele electrice analizate am ramas cu un mare WTF in minte.

Dar cel mai rau lucru e ca am ramas fara tigari!

Eu cu vechile mele probleme, restul parca uita de toate in aceasta perioada…

Perioada asta a anului imi aduce sentimente contradictorii… de dezgust cat si de melancolie.

O fi oare dragostea atat de importanta pentru noi? Inca functionez in parametrii normali fara cocktailul de hormoni numit dragoste dar ma intreb pana cand…

Mintea omului e un mecanism bine calibrat, as zice ca dragostea ti-o da peste cap.

Mi-e bine si asa… am timp pentru lucruri mai importante.

Daca privesti in ochii unui copil vezi acea licarire de speranta, de bunatate, de inocenta. Pentru un copil “imposibil” nu exista. Si vine momentul tragic in care fiecare copilul devine constient de ceea ce este… O fiinta muritoare, slaba,  inconjurata de o lume artificiala, impusa de alte fiinte slabe, corupte. Isi da seama incetul cu incetul ca multe lucruri sunt imposibile, este constient de faptul ca trebuie sa se conformeze pentru a putea exista in aceasta lume.

Momentul in care devenim constienti de propria mortalitate este momentul in care incepem sa murim. Mintea devine corupta… este asaltata de tot ce are de oferit aceasta lume, bun si rau. Fiecare dintre noi incepe sa selecteze aceste idei si sa le adopte dupa cum crede si dupa cum a fost invatat… Dar deja este prea tarziu… Inocenta a murit.

Ne vedem aruncati treptat (in cele mai fericite cazuri) din Paradis si ne luptam sa ajungem inapoi. Pacat e ca nimeni nu reuseste.

Oricum ai privi lucrurile, fie ca esti un vagabond, fie un bogatas… criminal sau sfant… cu totii avem aceeasi destinatie si nu lasam nimic in urma noastra.

Probabil ca tocmai faptul ca facem diferenta dintre bine si rau ajuta la distrugerea inocentei… Am inceput sa cred ca de fapt nu e nicio diferenta. A face un bine cuiva poate insemna a face rau altcuiva si viceversa… Nu cred ca trebuie sa dau niciun exemplu in acest sens.

Asa ca eu am sa aleg sa ma despart de acest blestem prin a deveni cat se poate de indiferent… Cine stie poate voi atinge chiar nivelul de indiferenta al divinitatii.

1. Emil Boc

2. Elena Udrea

3. Roberta Anastase

4. Adrian Videanu

5. O multime de alti pupincuristi

Si tin sa multumesc pe aceasta cale domnului Basescu, cel care a dat UDMR-ului 3 locuri de ministri in guvernul Romaniei. Un partid extremist al minoritatilor este cel mai capabil sa asigure o buna guvernare romanilor.

N-am sa dau leapsa mai departe pentru ca nici nu mai merita discutat acest subiect… asta si-a dorit “poporul”, asta sa primeasca.

“Angels on the sideline,
Puzzled and amused.
Why did Father give these humans free will?
Now they’re all confused.

Don’t these talking monkeys know that Eden has enough to go around?
Plenty in this holy garden, silly monkeys
Where there’s one you’re bound to divide it right in two.

Angels on the sideline,
Baffled and confused.
Father blessed them all with reason,
And this is what they choose?

Monkey killing monkey killing monkey over pieces of the ground.
Silly monkeys.
Give them thumbs, they forge a blade,
And where there’s one they’re bound to divide it right in two.

Monkey killing monkey killing monkey over pieces of the ground.
Silly monkeys.
Give them thumbs, they make a club to beat their brother down.
How they’ve survived so misguided is a mystery.
Repugnant is a creature who would squander the ability
To lift an eye to heaven, conscious of his fleeting time here.

Gotta divide it all right in two.

Fight till they die over sun, over sky,
They fight till they die over sea, over air,
They fight till they die over blood, over love,
They fight till they die over words, polarizing.

Angels on the sideline again,
Benched along with patience and reason.
Angels on the sideline again,
Wondering where this tug of war will end.

Gotta divide it all right in two.”

Oameni mor in cele mai crunte feluri in fiecare zi, ucigasii nu sunt niciodata pedepsiti, copii sunt batjocoriti de diferiti nemernici, nici pe acestia nu-i vede nimeni… As putea continua lista aceasta mult, dar n-am s-o fac… Ati inteles ideea.

Se pare ca au trecut de mult vremurile in care oamenii aveau frica,  daca nu dragoste si respect pentru Dumnezeu. Si… unde e Dumnezeul cel razbunator pe care-l cunoastem din Vechiul Testament? A uitat oare de noi?

Eu tind sa cred mai degraba ceea ce a spus Nietzsche… Dumnezeu e mort si noi L-am omorat. Nu a uitat de noi, nu ne neglijeaza, noi L-am neglijat, L-am renegat si in cele din urma L-am omorat!

Asa ca va urez o viata frumoasa intr-o lume fara Dumnezeu.